Te-ai gândit vreodată cum este să pierzi ceva ce iubeşti foarte mult?Abea acum realizezi cât îţi este de greu fără acele persoane.Abea acum îţi dai seama că ai nevoie de ele.Uneori ai vrea să poţi să le vorbeşti,şi te întrebi dacă te pot auzi.Te întrebi şi ai vrea un răspuns.Nici imaginea celor două persoane pe care le-ai vrea aproape nu o mai ai întipărită în minte.Şi până la urmă,te întrebi de ce s-a întâmplat.Te urăşti pentru faptul că nici ''la revedere'' nu ţi-ai putut lua.Îi iubeşti în continuare,cu toate că nu mai ai ce.Le ceri deseori ajutorul,de acolo de unde sunt ei,dar dezamăgirea nu poate fi exclusă,mereu te convingi că nu te ascultă niciunul.Ai milioane de scuze pentru faptul că au murit,le-ai folosi,numai ca să îi aduci înapoi,numai ca să-ţi aduci aminte pe cine iubeşti atât de mult.Priveşti mereu pe alţii,văzând că au ce nu ai tu,şi gelozia te cuprinde iar lacrimile nu sunt excluse.Plângi,plângi,plângi şi plângi..în minte având doar amintirea când ţi-a fost oferită o acadea,sau un pachet de gumă de la ei..ai fi vrut să poţi să nu-i fi urât atunci când i-ai cunoscut,acum regreţi.Nimănui nu i-ai spus până acum cât de greu îţi este fără ei,nu vrei să pari de partea lor?Poate cândva speri că te vei întâlni faţă-n faţă cu ei,într-un loc fără timp şi spaţiu.Regreţi enorm că au plecat atunci când îi urai,şi nu-ţi păsa.Acum ce mai poţi face?Puneţi o dorinţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu